Noapte alba

Vorbesc azi cu ea si îmi spune ca închide si mă va suna din nou mâine… Următoarea zi nu suna, dar nu sunt dezamagita deoarece ştiam ca nu va suna…
Azi îmi este dor de ea…foarte dor… a trecut prea mult timp, obisnuiam sa ne spunem totul, dar cateodata am impresia ca nu o mai cunosc ca inainte, ştiu ca as putea sa ii spun orice si vreau sa o fac de fiecare data, doar ca atunci când vorbim parca uit tot ce aveam de spus … nu prea vorbim, de multe ori stam doar la telefon . Cateodata îmi place, parca ajunge doar sa ştiu ca e la celălalt capăt. Dar sunt momente ca acestea când mă simt pierdută si îmi doresc ca ea sa fie aici. Chiar dacă obisnuiam sa ne certam zilnic întotdeauna ne impacam si mi-as dori sa fie aici fie si numai pentru încă o cearta…
Nu vreau sa dorm in seara asta, vreau sa stau si sa mă descarc cât pot eu de bine…

2 comentarii

Filed under Family, Friends, Moods, Sad

2 Responses to Noapte alba

  1. Mona

    Da, e foarte greu uneori să renunţi la câte o prietenă… mai ales că nu înţelegi ce s-a întâmplat.
    Mi s-a întâmplat şi mie, dar după aceea mi-am dat seama că aşa a fost mai bine.
    Mi-a fost greu să trec peste depărtările astea fără prea mare logică. Poate de aia am acum aşa nişte prietene extraordinar de deosebite. Le aşteptam pe ele ;)

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s